ro [de]  [ru]  [gr]  [fr]     

Biserica Romanilor Liberi din Baden, Elvetia

   Istoric      Preoti      Hramul      Program      Biblioteca     Contactati-ne   


 
  Istoric Biserica  
  Dependenta Canonica  


Detalii IstoriceCtitori40 de ani de existenta a Bisericii Ortodoxe romanesti din Baden
 

Istoric > Istoric Biserica > Detalii Istorice


 

 



Biserica Ortodoxa Romana din Baden/Elvetia, inchinata Maicii Domnului si Sfantului Calinic de la Cernica - Aniversarea a 40 de ani de existenta 


                  S C U R T   I S T O R I C –  1979-2019

Biserica noastra este cea mai veche biserica romaneasca din Elvetia Germana si una dintre cele mai vechi biserici romanesti din Occident.

Ea isi trage obarsiile din perioada imediat urmatoare instalarii bolsevismului si satanismului comunist in Romania. Romanii aflati in Occident si cei care au reusit sa fuga din Romania in acea perioada au cerut Patriarhului din Constantinopol (singurul Patriarh indreptatit de Sfintele Canoane sa hirotoneasca preoti si ierarhi in tarile europene care nu aveau autocefalia) sa ii ia sub omoforul sau, pentru a evita infiltrarea securistilor deghizati, trimisi in Occcident de  comunisti.  Centrul bisericesc romanesc a fost Parisul (Mitropolitul Frantei primind de la Patriarh insarcinarea istorica sa sprijine in toate nevoile lor pe romanii care se pozitionasera vadit impotriva comunismului), dar au existat parohii de crestini traitori in restul Frantei, Germania, Elvetia, Spania si cam prin toate tarile occidentale, care au savarsit Sfanta Liturghie cu binecuvantare canonica, alaturi de cele peste 100 de parohii libere(independente de Patriarhia Romana) din USA.

In Elvetia, organizarea mai buna a inceput in jurul anului 1970, iar in anii 1978-1979 au fost puse bazele bisericii noastre. Credinciosii nostri au inteles sa nu se rezume doar la actvitatea religioasa, ci sa participle activ la demascarea si lupta impotriva comunismului si bolsevismului prin actiuni de protest, demonstratii, scrieri si publicatii, desi acestea implicau riscuri mari. Dintre cei activi remarcam in mod deosebit pe Florea Nicoriuc, Tatiana Parvu, Alexandru Popa, Pr. Dumitru Emilian Popa, Ruxandra Popa si Mihai Bajan, care au fost si mari sprijinitori ai bisericii, trecuti la Domnul, pe care ii pomenim mereu.

Toate acestea au generat stima si respect din partea autoritatilor locale (intr-o tara care are semnul Sfintei Cruci pe drapelul national si un imn profund religios), dar si supraveghere din partea comunistilor, care au intemeiat diferite structuri locale sub masca binevoitoare a unor activitati culturale si umaniste.

Pana la anul 1990, biserica noastra numara cam 800 de familii si era singura Biserica Ortodoxa Romaneasca din Elvetia Germana, cea care unea pe toti romanii de aici. La Geneva exista biserica sora intemeiata cam tot in aceeasi perioada.

A fost o mare binecuvantare pentru romanii de pe aceste meleaguri, care, in vremuri de mare restriste, au putut sa-si boteze copiii, sa se cunune si sa fie ingropati dupa datina ortodoxa stramoseasca. Dar mai ales sa-si pastreze valorile ortodoxe, sa duca o viata de rugaciune si sa poata participa la Sfintele Liturghii.

Dupa « modificarea » situatiei politice in Romania, majoritatea bisericilor romanesti dependente de Constantinopol au ramas sub aceeasi dependenta canonica, pentru respectarea intocmai a prevederilor Sfintelor Canoane ale Ortodoxiei si impiedicarea amestecului fostelor structuri « restructurate ».

In loc sa se intareasca pozitia celor care s-au jetfit pentru a marturisi in perioada comunista, au fost infiintate dintr-o data o multime de parohii la distante minimale de noi, care au convins si preluat o mare parte din credinciosi. Statul roman a facut prin reprezentantii sai presiune asupra Patriarhiei din Constantinopol pentru a nu mai fi numiti preoti romani. Aceste situatii ne-au aratat starea reala din Romania.

Astfel, in perioada in care Par. Dumitru Emilian Popa nu mai putea sluji din cauza varstei inaintate, ne-am vazut chiar in pozitia de a trebui sa reducem aproape complet savarsirea Sfintei Liturghii. 

O multumire deosebita aducem Ahiepiscopului Pimen al Sucevei care a dat binecuvantare Pr. Dr. Mihai Valica aflat la studii sa ne ajute in acele vremuri. In cele din urma, Patriarhia Ecumenica din Constantinopol a hirotonit pe Par. Valentin Bassarabescu Puricel, actualul paroh al bisericii noastre, descendent dintr-o veche familie romaneasca, fost avocat. Acesta s-a dedicat total din anul 2007 slujirii bisericii noastre si a intarit legaturile noastre duhovnicesti cu Sfantul Munte Athos, unde si el isi facuse formarea duhovniceasca.

Ne rugam neincetat pentru toti romanii din toata lumea si mai ales pentru acei birocrati, care nu pot intelege ca Ortodoxia este o slujire universala, iar ethno-filetismul numai o piedica in calea ei. Situatia de a avea 7 episcopi ortodocsi de etnii diferite intr-un oras ca Zürich, nu este conforma cu invatatura evanghelica si cu Sfintele Canoane. Unii incearca sa o rezolve cu metode lumesti, dar numai rugaciunea si smerenia de intoarcere la solutia apostolica pot aduce rezolvare.

Este de mare mirare cum s-a putut trimite in anul 2010 scrisoarea adresata romanilor ortodocsi din strainatate, care sa gasesc sub alte jurisdictii ortodoxe, prin care li se impune sa revina sub dependenta BOR, ceea ce este vadit neconform cu Sfintele Canoane, declarand pe cei care nu se supun ca « sectanti » !!!

Traind in mijlocul crestinilor de alte confesiuni, noi dorim din toata inima ca unitatea intre crestini sa se realizeze in baza revelatiei apostolice, mai ales in conditiile in care Occidentul se orienteaza tot mai mult spre islam si spre religiile orientale.

Aceasta unitate a crestinilor nu poate fi realizata doar superficial, sincretist, de coniventa, pentru ca acest model al uniatismului este nefunctional istoric, a adus atata suferinta si facut atatea victime. Noi nazuim la acea unitate care nu vine din interese si presiuni politice si financiare, ci din acea constiinta crestineasca(cu recunoasterea greselilor trecutului), ce se intemeiaza pe revelatia originara a lui Hristos si pe Sfanta Traditie. In acest sens cautam sa facem cunoscut in Occident continutul Sfintei Traditii, al celor 7 Sinoade Ecumenice, ale vietii si operei Sfintilor Parinti si al monahismului ortodox . 

Biserica noastra a ramas credincioasa Ortodoxiei : nu savarseste nici « casatoriile mixte/necanonice », nici botezul necanonic, nici slujbe religioase impreuna cu alte confesiuni si nici alte inovatii liturgice atat de frecvente in Occident.

Nu participam la Asociatia Bisericilor Ortodoxe din Zürich, din care fac parte si confesiunile monofizite. Nu comentam participarea BOR la slujbele cu monofizitii, dar ne rugam fierbinte pentru lamurirea si mantuirea tuturor.

Multuimiri deosebite mai aducem parintilor din Sfantul Munte Athos si din alte sfinte manastiri, care ne pomenesc neincetat si ne ocrotesc cu rugaciunile lor si pe care ii pomenim si noi cu nevrednicie, dupa puterile noastre.

Schimbarea scopului emigrarii romanilor catre aceste meleaguri s-a facut simtita dupa anul 1990. Totusi, multi dintre cei care s-au stabilit aici din motive economice, au avut marea sansa de a se confrunta din nou cu sensul existentei lor si a-l redescoperi pe Hristos si, odata cu El, valorile si trairea Ortodoxiei.

Déjà, in familiile noastre avem a treia generatie de la cei care si-au schimbat locul din Romania. Toata Europa pune azi mare accent pe « integrare ». Intr-un sens restrans spiritual, aceasta ar putea insemna o abdicare de la valorile proprii pentru o bucata de paine mai buna sau o viata mai « civilizata ». Noi intelegem integrarea ca un proces duhovnicesc, in care a da este mai de pret decat a primi : adevarul revelatiei lui Hristos si puterea izvorata din ascultarea si adaptarea vietilor noastre la Adevarul Evanghelic covarseste cu mult avantajele materiale ale adaptarii lui Hristos la nevoile unei societati secularizate si materialiste.

Ortodoxia insemna puterea de a iubi, chiar si pe vrajmasi si pe cei care te urasc. Oamenii de pe aceste meleaguri, au si ei mare nevoie de valorile duhovnicesti, pe care astazi Ortodoxia le pastreaza integral, desi noi nu santem la inaltimea acestei marturisiri.  Astfel vedem chemarea noastra, alaturi de sarcina de a pregati tanara generatie pentru deosebitele exigente ale viitorului. Ori toate acestea nu se pot decat cu puterea, cu binecuvantarea si cu Harul lui Dumnezeu. Aceasta este nadejdea noastra neclintita, in pofida tuturor vicisitudinilor, tulburarilor si confuziilor uriase, care definesc ziua de astazi.

Cu dragoste si durere,

Prof. Dr. Traian Nicolescu – Vicepresedinte al Consiliului Parohial si                          

                                                  Anagnoste (citet) al Bisericii


Chemarea Bisericii nu este sa rezolve desertaciunea ideologica si tumultul lumii, ci ea este darul Cerului, care este si izvorul slujirii ei. Singura dragoste adevarata este cea care incredinteaza aproapelui viata vesnica. Prin mila lui Dumnezeu, Ortodoxia este cea care a pastrat si a purtat prin toate veacurile acesta intelegere si cunoastere ca "unde este Biserica, acolo este si Duhul Sfint si toata plinatatea Harului". Si pentru ca este asa, noi trebuie sa gasim in adincul nostru de taina puterea de a ne adinci in aceasta renastere euharistica a Bisericii.  Aceasta nu prin modernizari, adaptari sau reforme, ci prin intoarcerea la acea stare, la acea traire autentica cu care a existat de la inceput Biserica.

Rugaciunea in Biserica este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Un crestin adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Ea este lucrarea principala a oricarui crestin care doreste sa se mintuiasca. Sfintii Parinti spun ca ea este izvorul faptelor bune. Dar rugaciunea este si metoda practica de a infrunta si rezolva toate problemele si incercarile de zi cu zi. Rugaciunea facuta cu credinta adinca si jertfa rupe barierele lumii si este facatoare de minuni. Vrei sa biruiesti ispitele? Roaga-te! Vrei sa ti se implineasca toate cererile? Roaga-te! Vrei sa te dezlipesti de zadarnicia si vremelnicia lumii si sa te unesti cu Dumnezeu? Roaga-te! Vrei sa te mintuiesti? Roaga-te! Roaga-te neincetat si Dumnezeu va fi pururea cu tine.

pasti2010.JPG









Biserica Romanilor Liberi din Baden, Elvetia 

Copyright © 2008-2019   Toate drepturile sint rezervate.